Senzatia de arsura a cavitatii bucale este o afectiune intraorala care implica de obicei limba, in absenta semnelor fizice intraorale. Nu exista un test de diagnostic specific, iar tratamentul este simptomatic. Sindromul gurii arzatoare poate fi idiopatic sau cauzat de o afectiune secundara.
Sindromul Glosodinia afecteaza de obicei femeile aflate in postmenopauza. Este considerat a fi neurogen, afectand nervii la durere si gust. Cauzele secundare ale sindromului de arsura a gurii secundare includ:
- Deficiente nutritive ( vitamina B12 , fier );
- Diabet;
- Infectie cu Candida ( candidoza );
- Alergie (alimente, produse dentare);
- Xerostomia (sau gura uscata);
- Inhibitori ACE.
Sindromul de arsura a gurii poate provoca o arsura, furnicaturi sau amorteala a limbii sau a altor zone ale gurii, inclusiv a buzelor. Durerea poate fi constanta sau creste pe parcursul zilei si poate fi ameliorata prin consumarea unor lichide. Gura uscata sau gustul alterat pot aparea. Durata simptomelor sindromului de arsura a gurii este variabila si poate recidiva atunci cand cauza este lasata netratata.
Daca simptomele descrise anterior persista timp indelungat sau se agraveaza, pacientului ii poate fi afectat apetitul si poate inregistra scadere ponderala; de asemenea, pot aparea tulburari de comportament (irascibilitate, anxietate), tulburari ale somnului si chiar depresie.
Diagnosticul sindromului Glosodinia necesita simptome orale, precum cele de mai sus. Durerea trebuie sa apara > 2 ore / zi timp de > 3 luni. Nu exista un test de diagnostic specific pentru sindromul de arsura a gurii. Sindromul idiopatic al gurii arzatoare este un diagnostic de excludere; prin urmare, trebuie cautate cauze secundare.
Tratamentul sindromului de arsura a gurii
Durerea sindromului de arsura a gurii poate fi ameliorata cu bauturi reci, cuburi de gheata, guma de mestecat (fara zahar) si evitarea iritantilor precum tutun, alimente picante sau acide si alcool.
Sindromul de arsura a gurii poate fi vindecat prin tratarea cauzei care sta la baza acestuia. Este necesara astfel o buna colaborare intre medic si pacient in vederea tratarii corespunzatoare a afectiunii. Uneori este necesara abordarea multidisciplinara a patologiei.
